Când spunem Zorba grecul, automat facem două conexiuni: un film de Oscar și o capodoperă a literaturii elene. Înainte de film și de acest spectacol, a fost, însă, cartea. Iar povestea ei începe de la o întâmplare reală – în tinereţe, Kazantzakis deschisese, în tovărăşia unui aventurier, o mină de lignit în Pelopones. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineaţă ceţoasă, pe ţărmul Greciei continentale, a fost providenţială. Călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumuseţea aspră a unei umanităţi atemporale, cât şi răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacţiune. Zorbas îi oferă o nouă cheie a înţelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăzneşte să caute dragostea. Alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenţei şi al morţii. Publicat la Atena în 1946 şi în anul următor la Paris, romanul începe să fie tradus rapid încă din timpul vieţii scriitorului, popularitatea lui sporind după lansarea filmului lui Kakoyannis.
Spectacolul Teatrului Național traduce în limbaj teatral marea sensibilitate a frumoasei povești cretane și, totodată, repune în discuție câteva dintre constantele unei lumi care nu s-a schimbat chiar atât de mult pe cât ne-ar plăcea să credem: violența, însingurarea, dar și iubirea ca forță motrice, ca forță vitală și catalizator al speranței.