E un joc de care nu mă mai satur jocul ăsta în care pun laolaltă texte ieșite din talentul unor scriitori care – aparent – nu au nimic în comun. Am primit multe texte în care apărea dispariția. Apărea și dispărea. Am rămas la textele în care dispariția persistă. Am stat cu actorii zile lungi la sortat de proză scurtă. Acum suntem posesorii unei colecții de dispariții. Cele mai frumoase dispariții. Cine are nevoie de ea?
De la cea mai sumbră dispariție (viața unei fetițe într-un sat din nord-estul României) până la cea mai absurd-datată (dispariția unor pipote ceaușiste în burta unor cetățene) antologia pe care o alcătuim sub ochii spectatorilor poate să anticipeze, să provoace nostalgii, poate să bântuie și poate să-i descurajeze pe fanii palpabilului când li se spune că doar amintirea ne salvează de la dispariție.
(Radu Afrim)